În urmă cu doar două decenii, Mourvèdre era considerat unul dintre cele mai rezistente soiuri la temperaturi ridicate. Astăzi însă, chiar și acest soi emblematic începe să dea semne că limitele adaptabilității au fost atinse.
Paradoxul este unul dintre cele mai interesante pe care le traversează în prezent viticultura mondială. Dacă nici Mourvèdre nu mai reușește să facă față noilor condiții climatice fără intervenții suplimentare, atunci întreaga industrie trebuie să își regândească strategiile privind viitorul podgoriilor.
De la soi al căldurii la barometru al schimbărilor climatice
Cunoscut sub numele de Monastrell în Spania și Mataro în Australia sau California, Mourvèdre este unul dintre cele mai vechi soiuri cultivate în bazinul mediteranean. Originar, cel mai probabil, din regiunea Levante, acesta și-a construit reputația datorită unei caracteristici rare: are nevoie de foarte multă căldură pentru a ajunge la maturitate fenolică deplină.
Tocmai această maturare târzie a făcut ca, timp de secole, Mourvèdre să fie cultivat aproape exclusiv în cele mai calde terroir-uri ale Europei. În Franța, adevăratul său refugiu a devenit Bandol, unde climatul este temperat de apropierea Mării Mediterane.
Expresia tradițională potrivit căreia „Mourvèdre trebuie să aibă capul în soare și picioarele în mare” descrie perfect echilibrul delicat dintre temperaturile ridicate și influența răcoritoare a brizei marine.
Bandol, laboratorul natural al schimbărilor climatice
Regiunea Bandol reprezintă probabil cel mai bun loc din lume pentru a observa modul în care încălzirea globală afectează un soi considerat până nu demult aproape imun la căldură. Mourvèdre domină aici cupajele pentru vinurile roșii și rosé, însă legislația apelatiunii nu permite realizarea unor vinuri 100% Mourvèdre. Grenache completează profilul aromatic prin fruct, iar Cinsault contribuie cu prospețime și echilibru.
Astăzi însă, chiar și în Bandol, producătorii observă modificări evidente. Recoltele încep tot mai devreme, acumularea zahărului este accelerată, aciditatea naturală scade, iar echilibrul aromatic devine din ce în ce mai dificil de păstrat.
Jean-François Ott, reprezentantul celei de-a patra generații a familiei Domaines Ott, consideră că adaptarea a devenit inevitabilă. „Dacă am aplica aceeași rețetă ca anul trecut, anul acesta viile și vinurile ar fi compromise, mai ales în cazul unor producții ridicate, care epuizează plantele”.
Umbra devine un instrument agronomic
Una dintre cele mai importante schimbări din podgoriile sudului Franței este legată de modul în care sunt conduse vițele. În trecut, viticultorii urmăreau expunerea maximă la soare pentru a facilita maturarea Mourvèdre-ului. Astăzi, obiectivul este exact opusul: protejarea ciorchinilor împotriva radiației excesive.
La Château Romassan, Jean-François Ott experimentează noi forme de conducere a viței, inspirate din sistemele tradiționale gobelet și échalas, dar adaptate astfel încât frunzișul să creeze o umbră tridimensională în jurul ciorchinilor. Rezultatul este reducerea arsurilor solare și menținerea unei maturări mai lente și mai echilibrate.
La Domaine Gueissard, Pauline și Clément Gueissard aplică, încă din 2020, principii apropiate agriculturii regenerative dezvoltate de agronomul francez Konrad Schreiber. Pe lângă adaptarea coronamentului, cei doi au început plantarea arborilor în jurul parcelelor, pentru a crea zone de umbră și pentru a reduce efectele vânturilor fierbinți.
Apa devine cea mai valoroasă resursă
Dacă umbra poate proteja fructele, lipsa apei rămâne cea mai mare provocare. Profesorul Alain Deloire, specialist în viticultură la Institut Agro Montpellier, consideră că, în actualele condiții climatice, irigația devine inevitabilă pentru multe podgorii din Provence.
În opinia sa, producția de rosé, extrem de importantă pentru regiune, este cea mai vulnerabilă în fața secetei. Declarația provoacă însă dezbateri aprinse. Bandol este una dintre puținele mari regiuni viticole franceze care și-a construit identitatea tocmai pe agricultura fără irigații. Pentru numeroși producători, introducerea apei artificiale ar modifica expresia terroir-ului și autenticitatea vinurilor.
Olivier Colombano, directorul apelatiunii Bandol, adoptă o poziție mai pragmatică. El explică faptul că aproape nimeni nu irigă în prezent, însă în anumite situații extreme această soluție poate salva plantațiile. Într-un caz recent, două parcele aflate pe soluri foarte superficiale au fost irigate pentru a evita pierderea completă a vițelor.
Agricultura regenerativă începe să ofere rezultate
O altă direcție de adaptare este gestionarea diferită a solului. Ani la rând, covorul vegetal dintre rândurile de vie era considerat un concurent direct pentru puțina apă disponibilă.
Experiența Domaine Gueissard demonstrează însă contrariul. Menținerea vegetației pe tot parcursul anului a îmbunătățit structura solului, a redus evaporarea și a forțat rădăcinile viței să exploreze straturi mai profunde, unde rezervele de apă sunt mai stabile. Este una dintre practicile care câștigă rapid teren în multe regiuni viticole europene afectate de secetă.
Aceleași probleme apar și în Spania
Fenomenul nu este specific doar Franței. În Jumilla, una dintre cele mai importante regiuni spaniole pentru Monastrell, seceta dintre 2022 și 2024 a afectat inclusiv vițele foarte bătrâne, considerate până acum aproape imposibil de compromis.
Carolina Martínez Origone, secretarul general al Consejo Regulador Jumilla, avertizează că unele plantații au murit complet, iar în anii extrem de secetoși irigarea poate deveni singura soluție pentru supraviețuire.
Consecințele sunt deja vizibile. În ultimii douăzeci de ani, suprafața cultivată în Jumilla s-a redus la aproape jumătate, cele mai afectate fiind parcelele situate în zonele joase și foarte calde. În schimb, podgoriile amplasate la altitudini de 600-800 de metri au devenit cele mai căutate datorită amplitudinilor termice mai mari și climatului mai echilibrat.
Se schimbă și stilul vinurilor
Modificările climatice nu influențează doar viticultura, ci și profilul senzorial al vinurilor. Verile foarte calde produc taninuri mai moi și fructe mai concentrate, ceea ce conduce către vinuri mai generoase și mai accesibile încă din tinerețe. Totuși, concentrarea excesivă poate afecta prospețimea și eleganța, elemente esențiale pentru identitatea Mourvèdre-ului.
În Bandol apare deja o schimbare interesantă. Parcelele mai răcoroase, rezervate tradițional pentru producția de rosé, sunt evaluate tot mai des pentru vinurile roșii, deoarece permit păstrarea acidității și a echilibrului aromatic. Această mutare ar putea modifica pe termen lung structura producției într-o regiune unde aproximativ 75% din vin este rosé.
În același timp, și stilul rosé-urilor începe să evolueze. Boabele mai concentrate oferă culori mai intense și structuri mai ample, apropiindu-le de categoria rosé-urilor gastronomice sau chiar de vinurile roșii foarte ușoare, servite la temperaturi scăzute.
Lecția Mourvèdre: nici soiurile „rezistente” nu sunt invincibile
Cazul Mourvèdre este relevant pentru întreaga industrie vitivinicolă. Ani la rând, soiurile mediteraneene au fost prezentate drept soluția naturală pentru adaptarea la schimbările climatice. Realitatea demonstrează însă că toleranța la căldură are și ea limite.
Viitorul nu va depinde exclusiv de alegerea soiurilor potrivite, ci de un ansamblu complex de măsuri. Este nevoie de selecția atentă a amplasamentelor, schimbarea sistemelor de conducere a viței, regenerarea solurilor, gestionarea resurselor de apă și, acolo unde va fi inevitabil, utilizarea responsabilă a irigațiilor.
În fond, Mourvèdre nu își pierde statutul de soi al căldurii. El rămâne unul dintre cele mai bine adaptate climatului mediteranean. Însă experiența ultimilor ani arată că, într-o lume în care temperaturile continuă să crească, chiar și cele mai rezistente soiuri au nevoie de ajutorul viticultorilor pentru a-și păstra echilibrul și identitatea.
Leave a comment