Culesul a început mai devreme în Dealu Mare, temperaturile ridicate grăbind coacerea strugurilor, iar producțiile estimate, de până la 16 tone la hectar în unele plantații, se numără printre cele mai bune din ultimii cinci ani. Numai că o recoltă bogată aduce cu sine o problemă neașteptată: nu sunt suficienți oameni care să o culeagă. În unele vii din Valea Călugărească, lucrările au fost chiar întrerupte din lipsa zilierilor.
În lumea vinului vorbim mult despre terroir, soiuri, maturitatea strugurilor, aciditate, zahăr, momentul perfect al recoltei și deciziile vinificatorului. Mai rar vorbim despre oamenii care, găleată după găleată și rând după rând, transformă toate aceste elemente într-o recoltă ajunsă efectiv în cramă. Toamna 2026 oferă în Dealu Mare o demonstrație foarte concretă a importanței lor.
După un sezon în care temperaturile ridicate au accelerat maturarea, culesul a început mai devreme. Viile sunt încărcate, iar estimările privind producția sunt optimiste. Dar există o problemă: forța de muncă necesară recoltării este tot mai greu de găsit.
Potrivit informațiilor publicate de Observatorul Prahovean, situația a devenit suficient de serioasă încât, în unele plantații din Valea Călugărească, recoltarea să fie oprită temporar din lipsa oamenilor.
Între 6 și 16 tone la hectar
Din punct de vedere cantitativ, anul arată promițător. În funcție de vârsta plantației și de modul în care aceasta a fost îngrijită, estimările din Dealu Mare indică producții cuprinse între aproximativ 6 și 16 tone de struguri la hectar. Este o plajă foarte largă, firească într-o regiune în care coexistă plantații, soiuri și obiective de producție diferite. Dar abundența strugurilor nu înseamnă automat că aceștia vor ajunge în condiții ideale în cramă.
La Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, care exploatează aproximativ 50 de hectare de vie, lipsa zilierilor a început să afecteze efectiv ritmul recoltării. În unele zile s-au prezentat doar șapte-opt persoane. Într-o zi nu a venit nimeni. Pentru o lucrare agricolă în care timpul contează enorm, asemenea întârzieri pot deveni o problemă serioasă.
200 de lei pe zi și 400 de kilograme de struguri
Marian Ion, director adjunct al institutului, spune că găsirea oamenilor pentru cules devine tot mai dificilă. Oferta institutului este de 200 de lei pe zi, pentru o normă de aproximativ 400 de kilograme de struguri recoltate de fiecare zilier. ”E tot mai dificil să găsim oameni pentru cules. Noi le oferim 200 de lei pe zi și au de cules 400 de kilograme pe zi. Din păcate, dacă în prima zi s-au prezentat 16, la cules au rămas doar 7”, a declarat Marian Ion pentru Observatorul Prahovean. În zilele de sărbătoare, situația a devenit și mai complicată, institutul rămânând fără niciun zilier.
Există și dificultăți administrative. Potrivit reprezentantului institutului, unii dintre cei interesați ar solicita să fie plătiți fără formele legale necesare, variantă pe care instituția nu o poate accepta. Dacă nu vor fi găsiți suficienți lucrători, soluția ar putea fi una neobișnuită. ”Cred că va trebui să ieșim noi la cules, angajații institutului, dacă nu reușim să găsim zilieri”, spune Marian Ion.
Strugurele nu poate aștepta la nesfârșit
Problema forței de muncă devine cu atât mai importantă cu cât momentul recoltării nu este o simplă alegere logistică. Pentru vinificator, data culesului este una dintre deciziile esențiale ale întregului an.
Strugurele trebuie recoltat atunci când parametrii săi au ajuns în zona dorită de producător. O întârziere poate însemna o acumulare suplimentară de zahăr, modificarea acidității sau schimbarea profilului aromatic. Iar într-un an cu temperaturi ridicate și maturare accelerată, fereastra în care o anumită parcelă trebuie recoltată poate deveni și mai importantă.
Cu alte cuvinte, nu este suficient să ai o vie bună și o recoltă bogată. Trebuie să poți aduce strugurii în cramă atunci când vinificatorul îi dorește acolo.
La Ceptura, situația este mai bună
La aproximativ aceeași perioadă a recoltei, imaginea de la Ceptura este ceva mai optimistă. În via Cris-Tim, care se întinde pe aproximativ 40 de hectare, culesul a început cu o săptămână mai devreme, iar într-una dintre dimineți la lucru s-au prezentat 32 de zilieri.
Este o diferență considerabilă față de situația de la Valea Călugărească. Dar nici aici problema nu a dispărut. Majoritatea lucrătorilor sunt persoane mai în vârstă, provenite din localitățile apropiate, iar viticultorii spun că ar avea nevoie de aproximativ de două ori mai mulți oameni pentru a putea lucra în ritmul dorit. Plata este de 140 de lei pe zi, iar angajatorul asigură transport gratuit și o masă caldă. Sâmbăta, zilierii primesc și un pachet cu alimente.
Nicolae Sultana, viticultor, estimează pentru soiurile albe și roșii producții de aproximativ 13-14 tone la hectar. Struguri sunt, așadar. Ceea ce lipsește sunt mâinile suficiente pentru a-i aduna.
O generație de culegători care îmbătrânește
Unul dintre detaliile cele mai importante ale poveștii de la Ceptura este vârsta celor care încă vin la cules. Maria are 65 de ani, vine din Colceag și spune că muncește pentru că nu are pensie. ”Tinerii nu vor să muncească. Noi, ăștia mai bătrâni, muncim”, spune ea.
Viticultorul Nicolae Sultana exprimă o opinie asemănătoare și consideră că sunt tot mai puțini tineri interesați de munca sezonieră din vie, indicând printre posibilele explicații și ajutoarele sociale acordate în unele comunități.
Afirmațiile trebuie însă privite drept ceea ce sunt: percepțiile oamenilor care încearcă să găsească forță de muncă, nu o analiză completă a cauzelor fenomenului.
Migrația populației active, îmbătrânirea comunităților rurale, caracterul sezonier și solicitant fizic al muncii, nivelul remunerației și existența altor oportunități profesionale pot face parte dintr-o discuție mult mai amplă despre deficitul de lucrători din agricultură. Cert este ceea ce se vede acum printre rândurile de vie: oamenii disponibili sunt insuficienți, iar o parte importantă dintre cei care continuă să vină la cules aparțin generațiilor mai în vârstă.
Culesul manual devine o resursă
Pentru lumea vinului, problema ridică o întrebare care depășește recolta din 2026: cât de sustenabil va mai fi culesul manual în anii următori? Mecanizarea reprezintă o soluție pentru anumite plantații, dar nu este universală. Configurația terenului, distanța dintre rânduri, sistemul de conducere a viței-de-vie, soiul, stilul vinului și filosofia producătorului pot determina dacă recoltarea mecanizată este posibilă sau dorită.
Pentru unele vinuri, culesul manual permite și o selecție mai atentă încă din vie. Pentru altele, rapiditatea unei mașini de recoltat poate constitui tocmai avantajul esențial, mai ales atunci când o parcelă trebuie culeasă într-o fereastră foarte scurtă.
Deficitul de oameni poate accelera inevitabil discuția despre mecanizare. Iar ceea ce astăzi pare o problemă punctuală de recrutare a zilierilor poate deveni, în timp, o problemă structurală pentru viticultura românească.
O recoltă timpurie într-un an călduros
Mai există un element important în tabloul din Dealu Mare: culesul a început mai devreme. Temperaturile ridicate au grăbit coacerea strugurilor, iar la Ceptura lucrările au debutat cu aproximativ o săptămână înainte.
Pentru viticultori, aceasta înseamnă că două presiuni se suprapun. Prima este cea agronomică: strugurii ajung mai repede la maturitate și trebuie urmărit atent momentul recoltării. A doua este cea logistică: exact atunci când trebuie mobilizată rapid forța de muncă, numărul oamenilor disponibili este insuficient. Într-un asemenea context, capacitatea de organizare poate deveni aproape la fel de importantă precum decizia oenologului.
Leave a comment