Timp de mai bine de un secol, clima mai rece a protejat mare parte din podgoriile europene de boala Pierce, una dintre cele mai periculoase afecțiuni ale viței-de-vie. Încălzirea climatică începe însă să schimbe această ecuație.
La sfârșitul anilor 1990, viticultorii din Temecula Valley, California, asistau neputincioși la un fenomen pe care inițial nu îl puteau explica. Vițe sănătoase începeau să prezinte o creștere redusă, frunzele se îngălbeneau și păreau arse pe margini. Mai mult, parcele întregi de Barbera, Chardonnay și Riesling mureau.
Cercetătorii aveau să identifice cauza: bacteria Xylella fastidiosa, transmisă în acest caz de insecta cunoscută drept glassy-winged sharpshooter. Bacteria provoacă boala Pierce și atacă sistemul prin care vița-de-vie transportă apa, planta murind în cele din urmă prin deshidratare. Epidemia avea să transforme profund viticultura din sudul Californiei și să provoace pierderi estimate la peste 48 de milioane de dolari anual. Dar experiența acumulată în deceniile care au urmat ar putea deveni acum extrem de valoroasă pentru Europa.
O boală cunoscută de mai bine de un secol
Boala Pierce nu este nouă. A fost identificată în apropiere de Anaheim, California, încă din 1892, de Newton B. Pierce. Particularitatea care a protejat mult timp Europa este sensibilitatea bacteriei la temperatură. Iernile reci îi limitează supraviețuirea, în timp ce temperaturile ridicate favorizează dezvoltarea și amplifică efectele bolii.
Din acest motiv, boala Pierce a rămas în mare măsură asociată regiunilor viticole mai calde. Schimbările climatice modifică însă granițele geografice ale riscului. Pe măsură ce iernile devin mai blânde, zone în care bacteria nu putea supraviețui în trecut pot deveni vulnerabile.
Europa a avut deja primele avertismente
Xylella fastidiosa a fost identificată pentru prima dată în Europa în 2013, pe măslini din Italia. Trei ani mai târziu, boala Pierce a fost descoperită la vița-de-vie în Mallorca. Un moment și mai important a venit în 2023, când o viță infectată a fost identificată în Portugalia, fiind primul caz cunoscut la vița-de-vie din Europa continentală. Intervenția rapidă a permis gestionarea focarului, dar descoperirea a demonstrat că amenințarea nu mai poate fi considerată una îndepărtată.
În prezent, Xylella fastidiosa persistă în zone reglementate din Spania, Italia, Portugalia și Franța, afectând diferite plante-gazdă, de la măslini și migdali până la vița-de-vie. Uniunea Europeană desfășoară programe anuale de monitorizare, iar cercetarea asupra bacteriei a devenit o prioritate.
41% din podgoriile europene ar putea fi expuse climatic
Una dintre cele mai îngrijorătoare concluzii vine dintr-un studiu publicat în 2025, bazat pe date climatice de rezoluție ridicată. Conform cercetării, 41,2% din suprafața viticolă europeană s-ar putea afla în zone cu risc climatic pentru boala Pierce. Estimarea este aproape dublă față de procentul de 21,8% rezultat din modelele anterioare, cu rezoluție mai redusă.
Nu toate podgoriile sunt expuse în aceeași măsură. Microclimatele din apropierea bazinelor hidrografice și văilor pot fi deosebit de vulnerabile, deoarece pot conecta zone care altfel ar rămâne izolate. În trecut, temperaturile scăzute din timpul iernii funcționau ca o barieră naturală. Odată cu încălzirea climatică, tot mai multe regiuni depășesc însă pragul minim de temperatură necesar supraviețuirii bacteriei. Iar miza economică este uriașă. Potențialele pagube pentru Europa sunt estimate la aproximativ 5,5 miliarde de euro.
Pericolul unei epidemii ”tăcute”
Una dintre probleme este că extinderea bolii nu trebuie să producă imediat imagini dramatice cu podgorii distruse. Eduardo Moralejo, cercetător specializat în Xylella fastidiosa în Mallorca, avertizează că în multe zone europene bacteria s-ar putea răspândi inițial fără epidemii evidente.
Clima nu este încă suficient de favorabilă în toate aceste regiuni pentru ca boala să producă simptome severe, ceea ce poate crea un fals sentiment de siguranță. Când simptomele devin evidente, agentul patogen ar putea fi deja instalat. Această particularitate face ca monitorizarea și diagnosticarea precoce să fie esențiale.
Smulgerea viilor nu poate fi singurul răspuns
În Europa, perspectiva descoperirii bacteriei provoacă îngrijorare inclusiv din cauza măsurilor drastice asociate combaterii focarelor. Michele Brusaferri, agronom la producătorul sicilian Tasca d’Almerita, subliniază că distrugerea plantațiilor reprezintă o amenințare nu doar economică, ci și pentru patrimoniul viticol istoric.
Experiența Californiei sugerează însă că strategia trebuie să evolueze în funcție de amploarea contaminării. Atunci când un focar este identificat timpuriu, eliminarea plantelor infectate poate permite încă eradicarea. Odată ce bacteria devine larg răspândită, obiectivul se schimbă: nu mai este eliminarea completă, ci încetinirea răspândirii și reducerea impactului. Instrumente precum supravegherea genomică și diagnosticarea rapidă permit, în același timp, identificarea mai devreme a bacteriei.
Ce poate învăța Europa din experiența Californiei
După decenii de confruntare cu boala Pierce, California se află într-o etapă foarte diferită. Viticultorii au învățat importanța colaborării dintre cercetători, autorități și producători și, mai ales, avantajul intervenției înainte ca problema să devină imposibil de controlat.
În Europa, comunicarea între autorități și viticultori rămâne neuniformă. Iar o strategie bazată exclusiv pe distrugerea plantațiilor poate genera chiar efectul opus celui dorit: un producător care știe că raportarea unui caz va însemna automat pierderea vițelor ar putea fi tentat să ascundă infecția.
California a dezvoltat între timp strategii de control al insectelor-vector. Dar acestea nu sunt neapărat ușor de transferat într-o viticultură europeană care pune un accent tot mai mare pe agricultura ecologică și reducerea utilizării pesticidelor.
Soiurile rezistente ar putea deveni parte din soluție
O direcție promițătoare este reprezentată de noile varietăți de struguri rezistente. Experiența Ojai Vineyard din California este relevantă. Viile sale de Sauvignon Blanc și Syrah, plantate în 1982, au fost atacate de insectele-vector începând din 1985. Un deceniu mai târziu, toate vițele au trebuit eliminate.
Replantarea acelorași soiuri ar fi însemnat un risc ridicat de reinfectare. Soluția a venit din cercetările profesorului M. Andrew Walker de la UC Davis, care a dezvoltat o nouă generație de hibrizi între Vitis vinifera și Vitis arizonica.
Proprietarul și vinificatorul Adam Tolmach a plantat Ambulo Blanc, Caminante Blanc și Paseante Noir pe aproximativ 1,2 acri. Avantajul fundamental este rezistența la boala Pierce. În plus, noile varietăți prezintă și o rezistență moderată la bolile fungice.
Există însă un compromis. Aceste soiuri sunt aproape necunoscute atât viticultorilor și enologilor, cât și consumatorilor. Acceptarea lor comercială presupune construirea unei noi identități și depășirea atașamentului față de varietățile consacrate. În cazul Ojai Vineyard, experimentul pare să funcționeze: vinurile sunt comercializate direct consumatorilor, iar Tolmach spune că este mulțumit atât de calitate, cât și de răspunsul pieței.
Lecția Temecula: prevenția costă mai puțin decât criza
Poate cea mai importantă lecție a Californiei nu este însă o anumită tehnologie sau un anumit tratament. Este necesitatea pregătirii înainte ca epidemia să apară. Cercetarea, monitorizarea, diagnosticarea rapidă, controlul vectorilor, cooperarea dintre autorități și producători și dezvoltarea soiurilor rezistente trebuie să existe înainte ca boala să devină endemică.
Pentru Temecula, această lecție a venit cu un cost enorm. La începutul anilor 2000 exista temerea că boala Pierce ar putea însemna sfârșitul industriei viticole regionale. Astăzi, podgoriile din Temecula prosperă din nou, chiar dacă insectele care transmit bacteria sunt încă prezente.
Europa are avantajul de a nu trebui să înceapă de la zero. Experiența Californiei arată ce funcționează, ce riscuri presupune intervenția târzie și cât de importantă este investiția în cercetare înainte ca o amenințare să se transforme într-o criză.
Iar schimbările climatice fac această fereastră de pregătire tot mai îngustă. Dacă estimarea potrivit căreia peste 40% dintre podgoriile europene se află deja într-un climat potențial favorabil bolii Pierce se confirmă, întrebarea nu mai este doar dacă bacteria poate ajunge în noile regiuni viticole ale continentului, ci cât de bine vor fi acestea pregătite atunci când se va întâmpla.
Leave a comment