La doar 40 de minute de Roma, pe malul Mării Tireniene, La Posta Vecchia nu seamănă atât cu un hotel, cât cu reședința privată a unei familii italiene fabulos de sofisticate.
În Palo Laziale, la aproximativ 40 de minute de Roma, vila în nuanțe de roz prăfuit privește spre Marea Tireniană și ascunde sub eleganța sa aristocratică o succesiune extraordinară de epoci. Poți trece dimineața prin saloane populate de mobilier de colecție și picturi ale vechilor maeștri italieni, pentru ca, doar câteva minute mai târziu, să cobori sub clădire și să descoperi vestigiile unei vile romane. Puține hoteluri din lume pot spune că micul dejun este servit literalmente deasupra unui sit arheologic vechi de aproximativ 2.000 de ani.
De la Roma antică la J. Paul Getty
Povestea locului începe cu mult înaintea actualei vile. Proprietatea se află pe teritoriul vechiului Alsium, oraș roman de coastă preferat inclusiv de elitele Imperiului. De-a lungul secolelor, domeniul a ajuns în posesia puternicei familii Orsini, înainte ca istoria sa modernă să fie legată de unul dintre cei mai bogați și mai cunoscuți industriași ai secolului XX: J. Paul Getty.
Getty a transformat La Posta Vecchia în reședința sa privată și, în anii 1960, a inițiat o restaurare ambițioasă. Lucrările aveau să conducă la o descoperire extraordinară. Sub fundațiile vilei au apărut ziduri antice, mozaicuri elaborate, marmură provenită din Africa și Grecia, amfore și diferite obiecte cotidiene, unele datând încă din secolul al II-lea î.Hr.
Istoria nu a fost însă singura preocupare a lui Getty. Pentru interioare și colecția de artă, magnatul american a apelat la istoricul de artă Federico Zeri, care a contribuit la alcătuirea unei remarcabile colecții de opere renascentiste și italiene din perioade ulterioare. Astfel, La Posta Vecchia a devenit simultan reședință, colecție de artă și sit arheologic.
Familia Sciò și transformarea într-un hotel
În 1980, proprietatea a fost cumpărată de Roberto Sciò. Timp de peste un deceniu, acesta a locuit aici împreună cu familia, iar urmele acelei perioade nu au dispărut odată cu transformarea domeniului în hotel, în anii 1990. Portrete ale familiei continuă să decoreze unul dintre saloane, contribuind la senzația că oaspeții nu intră într-un hotel convențional, ci într-o reședință privată.
Astăzi, custodele acestei moșteniri este Marie-Louise Sciò, fiica lui Roberto Sciò, CEO și creative director al Pellicano Hotels, grup din care face parte și celebrul Il Pellicano. Poate cea mai importantă realizare a sa este tocmai faptul că nu a transformat La Posta Vecchia într-un muzeu. Istoria este omniprezentă, dar proprietatea trăiește.
Cu numai 21 de camere și suite, hotelul păstrează atmosfera unei mari case de vacanță italiene în care oaspeții par invitați mai degrabă decât clienți. Serile se construiesc în jurul meselor lungi, conversațiilor și oamenilor veniți din lumi diferite. Iar unele dintre aceste seri au devenit deja legendare.
Celebrele cine cu anghinare
Anghinarea romană are de mult statut aproape cultural în gastronomia capitalei italiene. La La Posta Vecchia, Marie-Louise Sciò a transformat-o însă în protagonista unei tradiții aparte. Așa-numitele artichoke dinners reunesc prieteni, artiști, designeri, colecționari și, ocazional, celebrități în jurul unor cine dedicate umilului carciofo.
În altă parte, ideea ar putea părea un exercițiu de marketing. Aici funcționează tocmai pentru că La Posta Vecchia pare suficient de sigură de propria identitate pentru a nu urmări tendințele. Tendințele au ajuns însă singure la ea.
”Dua Lipa effect” și noul lux
Există chiar și o expresie folosită pentru schimbarea de gust a unei noi generații de călători: ”Dua Lipa effect”. Artista britanică a transformat vacanțele, și în special escapadele italiene atent alese, într-o componentă recognoscibilă a imaginii sale publice. Dincolo de numele celebrității, fenomenul descrie o schimbare mai amplă. O nouă generație de călători cu venituri ridicate începe să prefere locurile cu personalitate autentică în detrimentul luxului construit special pentru fotografii perfecte pe rețelele sociale.
La Posta Vecchia se potrivește aproape ideal acestei filosofii. Nu încearcă să fie spectaculoasă. Pur și simplu are pedigree. Aceeași caracteristică explică și interesul tot mai mare pentru închirierea integrală a vilei. Grupuri private o aleg pentru aniversări, nunți restrânse sau weekenduri care transformă proprietatea într-un amestec între o petrecere privată și un mare salon european.
Pentru câteva zile, viața poate însemna mic dejun cu vedere spre mare, cocktailuri printre antichități și explorarea unor coridoare în care aproape fiecare obiect pare să ascundă o poveste.
În sfârșit, o piscină sub cerul Mediteranei
Până recent exista totuși o absență surprinzătoare. La Posta Vecchia dispunea de o spectaculoasă piscină interioară, dar nu și de una în aer liber. Pentru un hotel italian de coastă, această lipsă devenise tot mai dificil de împăcat cu ritmul verilor mediteraneene. Noua piscină exterioară inaugurată în acest sezon rezolvă problema fără să schimbe caracterul proprietății. Este mai degrabă o evoluție decât o reinventare.
Poziția pe coastă permite brizei marine să tempereze zilele fierbinți, iar zona piscinei adoptă o estetică în dungi alb-negru care amintește discret de glamour-ul Rivierei. Grădinile din jur păstrează însă vila drept principal punct de atracție vizuală. Noua amenajare nu încearcă să concureze cu trecutul. Îi oferă pur și simplu o nouă scenă.
Medici Suite și ușa secretă
Interioarele sunt poate și mai interesante. Nicio suită nu este identică alteia, iar unele piese de mobilier provin din biserici sau sacristii și au fost reinterpretate drept dulapuri, console ori elemente decorative. Dar una dintre camere a dobândit un statut aproape mitologic.
Medici Suite este cunoscută neoficial drept Lovers Suite. Aceasta comunică discret cu Getty Suite prin intermediul unei uși ascunse, detaliu care a alimentat timp de decenii povești și speculații. Mai există apoi celebra cadă din marmură roz, devenită aproape obiect de cult pentru pasionații de design interior.
Legenda asociază apartamentul cu amanta lui J. Paul Getty. Cât din poveste poate fi demonstrat istoric este, până la urmă, mai puțin important. În cazul La Posta Vecchia, miturile fac parte din experiență.
Pentru iubitorii de vin: Italia în pahar, de la Lazio la marile etichete
Pentru iubitorii de vin, o ședere la La Posta Vecchia are și un avantaj pe care decorul spectaculos îl poate face ușor de trecut cu vederea: hotelul se află într-o regiune cu o istorie viticolă care, asemenea proprietății, coboară până în Antichitate.
Lazio nu are notorietatea internațională a Toscanei sau Piemontului, însă renașterea sa viticolă din ultimele decenii a readus în atenție soiuri locale și teritorii capabile să ofere vinuri cu o identitate surprinzător de puternică. Pentru un oaspete curios, La Posta Vecchia poate deveni astfel și punctul de plecare pentru descoperirea unei Italii a vinului ceva mai puțin evidente.
În apropierea Romei, Frascati rămâne numele istoric al vinului alb din Lazio, cu Malvasia del Lazio și Malvasia di Candia printre soiurile care definesc cupajele tradiționale. Dincolo de imaginea vinului simplu servit în trattoriile romane, cei mai buni producători ai zonei au demonstrat că terroir-ul vulcanic al Castelli Romani poate genera albe mult mai serioase, minerale și gastronomice.
Pentru exploratorii vinului italian există însă și alte nume de urmărit. Cesanese, unul dintre cele mai interesante soiuri roșii autohtone ale regiunii, oferă o perspectivă diferită asupra Lazio, în timp ce Bellone, vechi soi alb cultivat în centrul Italiei, completează imaginea unui patrimoniu viticol mult mai bogat decât ar sugera notorietatea internațională a regiunii.
Iar apropierea de mare schimbă inevitabil și modul în care trebuie privit vinul la La Posta Vecchia. Peștele și fructele de mare, legumele mediteraneene, uleiul de măsline și preparatele inspirate de bucătăria romană invită mai degrabă la vinuri cu prospețime, salinitate și aciditate decât la demonstrații de forță. Un alb mineral din Lazio sau din Campania, un Vermentino de coastă ori chiar un spumant italian bine ales pot deveni aici parteneri mai potriviți decât o etichetă celebră selectată exclusiv pentru prestigiu.
Apoi există anghinarea, protagonista celebrelor artichoke dinners găzduite de Marie-Louise Sciò. Pentru somelier, este unul dintre ingredientele dificile: anghinarea conține compuși care pot modifica percepția gustului și pot face unele vinuri să pară neobișnuit de dulci sau chiar metalice. Tocmai de aceea, o asemenea cină poate deveni și un mic exercițiu de creativitate oenologică, în care prospețimea, caracterul sec și mineralitatea vinului sunt mai importante decât prestigiul etichetei.
La Posta Vecchia oferă însă ceva și mai interesant decât simpla posibilitate de a deschide o sticlă bună: contextul în care o bei. Vinul este, în fond, unul dintre puținele produse contemporane capabile să exprime timpul și locul într-un mod comparabil cu această proprietate. O sticlă cu câteva decenii de evoluție pare aproape tânără într-o vilă construită peste ruine romane de două milenii.
Iar într-o seară de vară, când lumina începe să dispară peste Marea Tireniană și conversațiile continuă în jurul unei mese lungi, devine ușor de înțeles de ce vinul aparține atât de firesc acestui loc. Nu ca accesoriu al luxului, ci ca parte a aceleiași culturi italiene a teritoriului, memoriei, gastronomiei și plăcerii de a petrece timpul împreună.
Luxul de a locui pentru câteva zile în istorie
Poate tocmai aici se află diferența dintre La Posta Vecchia și multe dintre hotelurile luxoase contemporane. Într-o epocă în care proprietăți impecabile din Tokyo, Dubai, Maldive sau Tulum pot ajunge să semene între ele, această vilă italiană nu poate fi reprodusă. Antichitățile sale nu au fost cumpărate pentru un concept de interior conceput în urmă cu doi ani. Ruinele romane nu sunt reproduceri. Picturile nu sunt simple elemente decorative. Iar marea lovește țărmul de aici de mii de ani.
Luxul nu vine, așadar, doar din servicii, dimensiunea camerelor sau exclusivitate. Vine din straturile de timp. Romanii, familia Orsini, J. Paul Getty, familia Sciò și oaspeții de astăzi aparțin unor lumi complet diferite, dar par să fi înțeles același lucru despre acest colț al coastei italiene.
Există locuri din care pleci cu fotografii frumoase. Și există locuri din care pleci cu senzația că, pentru câteva zile, timpul a încetat să mai conteze. La Posta Vecchia aparține celei de-a doua categorii.
Leave a comment