Un pahar comandat la un prânz de afaceri poate spune ceva despre personalitatea ta? CEO-ul Bupa, Iñaki Ereño, crede că da.
Interviurile de angajare sunt, prin definiție, artificiale. Candidatul încearcă să ofere cea mai bună versiune a sa, recrutorul încearcă să vadă dincolo de răspunsurile pregătite, iar într-o oră ambele părți trebuie să ajungă la concluzii care pot influența ani de carieră.
Pentru Iñaki Ereño, CEO-ul companiei de servicii medicale Bupa, o oră este mult prea puțin. Într-un interviu acordat publicației Fortune, acesta a explicat că procesul său poate ajunge la aproximativ șase ore, împărțite în trei întâlniri. Una dintre ele are loc la restaurant. Acolo, interviul convențional se transformă într-un exercițiu de observație. Și tocmai un pahar de vin a declanșat controversa.
El bea apă. Tu ce comanzi?
Ereño spune că una dintre caracteristicile pe care le caută la candidați este inițiativa. ”Tind să nu-mi placă oamenii care nu au deloc inițiativă”, explică el. Pentru a ilustra ideea, CEO-ul Bupa a oferit un exemplu aparent banal. Să presupunem că el comandă un pahar cu apă. Un candidat care spune ”Vă deranjează dacă eu beau un pahar de vin?” îi transmite un semnal pozitiv.
Mai puțin convingător i se pare candidatul care observă apa CEO-ului și decide automat să facă aceeași alegere. ”Nu-mi plac cei care urmează pur și simplu: «Oh, voi lua și eu un pahar cu apă, nu vreau vin». Aceste lucruri sunt foarte importante”, spune Ereño.
Mesajul pe care încearcă să-l transmită nu privește, în interpretarea sa, alcoolul în sine, ci independența. ”Fii mai proactiv, mai puțin pasiv. Asumă-ți niște riscuri, ia inițiativa”, este sfatul său pentru cei care ajung într-un asemenea proces de recrutare. Numai că exemplul ales pentru a demonstra această filozofie poate să fie problematică.
Când vinul devine un test de personalitate
Un pahar de vin poate avea o semnificație socială, culturală sau gastronomică. Transformarea lui într-un indicator al independenței profesionale este însă cu totul altceva. Consultanta HR Suzanne Lucas a criticat public abordarea, argumentând că asocierea băuturii comandate cu inițiativa candidatului poate dezavantaja persoane care nu consumă alcool din motive complet independente de personalitatea sau competențele lor.
Pot exista convingeri religioase, o sarcină, motive medicale sau pur și simplu preferința personală de a nu consuma alcool. Din perspectiva sa, concluzia că un candidat care comandă apă este mai puțin independent pornește de la o premisă greșită. ”Dacă vrei pe cineva care ia inițiativa și iese din mulțime, o persoană care nu bea alcool ar putea fi chiar o alegere mai bună”, argumentează Lucas.
Ea oferă propriul exemplu. Și spune că dacă ar participa la un interviu cu Ereño, ar comanda în continuare apă. Nu pentru că ar încerca să-l imite pe CEO și nici pentru că i-ar fi teamă să comande vin în prezența lui. Pur și simplu nu ar comanda vin.
Independența poate însemna tocmai să alegi apa
Aici apare paradoxul cel mai interesant al testului.vDacă scopul său este identificarea unui candidat care nu urmează automat comportamentul șefului, atunci alegerea apei nu demonstrează în sine conformismul.
Două persoane pot comanda exact aceeași băutură din motive complet diferite. Una poate alege apa pentru că încearcă să copieze CEO-ul și consideră că aceasta este opțiunea „sigură”. Cealaltă poate comanda apă tocmai pentru că știe ce vrea și nu are nicio intenție să își modifice comportamentul pentru a impresiona interlocutorul.
La fel, comanda unui pahar de vin nu demonstrează automat independență. Un candidat care cunoaște preferințele intervievatorului ar putea chiar să comande vin tocmai pentru că încearcă să transmită semnalul despre care știe că va fi apreciat.
Cu alte cuvinte, băutura este vizibilă; motivația nu este. Iar recrutarea bazată pe interpretarea unui asemenea semnal riscă să confunde comportamentul cu cauza sa.
Un prânz de afaceri spune totuși multe despre un candidat
Asta nu înseamnă că ideea interviului la restaurant este lipsită de valoare. Dimpotrivă. Un restaurant elimină o parte din rigiditatea sălii de interviu și poate permite observarea unor comportamente greu de identificat prin întrebările clasice despre leadership, inițiativă sau colaborare.
Ereño urmărește, de altfel, mult mai mult decât băutura comandată. Un detaliu este pentru el aproape o obsesie: felul în care candidatul se comportă cu personalul restaurantului. ”Cum tratezi chelnerul, pentru mine, este o obsesie. Vreau să văd cât de amabil ești. Trebuie să fii respectuos”, spune CEO-ul Bupa.
În timpul mesei, el urmărește și limbajul corporal, siguranța de sine și modul în care candidatul se comportă atunci când atmosfera devine mai puțin formală. Privit astfel, restaurantul devine un mic laborator social.
Cum tratezi chelnerul poate spune mai mult decât ce bei
Există o diferență importantă între cele două observații. Alegerea vinului sau a apei este profund personală și poate fi influențată de numeroși factori pe care recrutorul nu îi cunoaște. Comportamentul față de persoana care servește masa oferă un alt tip de informație.
Candidatul poate fi impecabil de politicos cu viitorul CEO pentru că știe că acesta îi evaluează comportamentul. Interacțiunea cu ospătarul poate arăta însă cum se raportează la o persoană de la care nu așteaptă o decizie asupra carierei sale.
Este atent? Spune mulțumesc? Ascultă? Întrerupe? Devine iritat dacă apare o problemă? Vorbește cu aceeași politețe cu ospătarul cu care vorbește cu CEO-ul?
În acest caz, masa poate scoate la suprafață ceva ce un răspuns bine repetat la întrebarea „Cum v-ați descrie stilul de leadership?” nu va dezvălui niciodată.
Vinul la un interviu: îl comanzi sau nu?
Dincolo de controversa Bupa, situația ridică o întrebare interesantă pentru cultura vinului: ce faci dacă ești invitat la un prânz profesional și interlocutorul îți oferă posibilitatea să bei vin? Ei bine, nu există un răspuns universal. Un pahar de vin poate fi perfect firesc într-un anumit context cultural sau profesional și complet nepotrivit în altul. Contează ora, compania, țara, tipul întâlnirii și, evident, relația personală cu alcoolul.
Dar există o regulă mult mai sănătoasă decât încercarea de a ghici ce dorește să vadă interlocutorul: comandă ceea ce ai fi confortabil să bei și dacă alegerea nu ar fi evaluată de nimeni. Dacă este apă, apă. Dacă este vin și contextul îl permite, un pahar de vin. În ambele cazuri, moderația și naturalețea spun probabil mai multe decât încercarea de a transforma meniul de băuturi într-un test psihologic.
Vinul nu este un test de curaj
Povestea este interesantă tocmai pentru că arată cât de multe semnificații sociale continuăm să proiectăm asupra vinului. Un pahar poate însemna convivialitate, plăcere, cultură gastronomică sau pur și simplu preferință personală. Dar nu există motive suficiente pentru ca el să devină un instrument universal de măsurare a inițiativei, leadershipului sau independenței.
În fond, candidatul ideal imaginat de Ereño nu este persoana care bea vin. Este persoana care are suficientă încredere încât să facă propria alegere, chiar dacă șeful face alta. Iar dacă aceasta este cu adevărat calitatea căutată, atunci poate că testul suprem nu este să comanzi vin atunci când CEO-ul bea apă. Poate fi la fel de bine să comanzi apă chiar și atunci când CEO-ul speră să alegi vin.
Leave a comment